LEAC, leacuri, s.n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcţii negative) (Nici) de leac = câtusi de puţin, deloc. - Din sl. l~ek~u.
Sursă : DEX'98 (24706)  - RACAI

LEAC s. v. doctorie.
Sursă : Sinonime (191015)  - siveco

LEAC s. v. remediu, soluţie.
Sursă : Sinonime (191016)  - siveco

leac s. n., pl. le'acuri
Sursă : DOR (257600)  - siveco

LEAC ~uri n. Substanţă folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de ~ plantă medicinală. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A găsi ~ul a găsi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de ~ câtusi de puţin; deloc. /<sl. l~eku
Sursă : NODEX (341343)  - siveco